Pas spre mine ...
Dimineaţă de martie frumoasă aşa ca toată primăvara ce se anunţă. Şi zorii sunt în paşi reavăni pentru fiecare. Acum, fiecare pleacă din ieri spre un mâine, iar astăzi este emoţionat de pasul promis în noapte.
Acum, ochii cuprind întinderea, ştiu că se vor întâlni cu alţii şi fiecare a promis că se va juca, va învăţa, va dansa, va picta, va asculta doar pentru a fi OM.
De, sigur paşii spre mine vor fi mereu în alt ritm: mai lent, mai alert, mai apăsaţi, dar sigur vor fi mereu pe cărare, mereu în căutare, mereu, mereu! Curăţenia lor va răsări din cugetul de a fi cinstit cu tine însuţi, onest cu cel de lângă tine, bun cu cel de alături, generos, vrednic în măsura darului pe care l-ai primit la naştere.
Şi dimineaţa bate, bate spre mine şi paşii pornesc spre nouă zi.
E martie la început, dar iute, iute va trece ca şi paşii din lunile de până ieri ...
Şi văile, şi munţii, şi marea, şi cerul vor răsuna de imnul Învierii.
Acum pornesc în paşi-mi ce trebuie să fie pe măsura putinţii de a fi mai bun ca ieri, ca azi spre un mâine cert, aducându-mi zbor curat de viaţă.
