coarde, canar, chiar, corzi si chihlimbar"
Chitara zăcea intr-un colț cu corzile rupte la furie. Canarul moțăia in colivia lui, ignorand-o complet pe Karla, dar tresărea zburlit la zgomotele înăbușite in care vibra inima ei si care se ridicau intr-un plâns delicat, ca o burniță care avea de jelit un câmp incendiat de o mână ucigașă. Karla isi indreptă spatele si işi aruncă, cu gesturi rapide, părul de culoarea mierii intr-un coc din care cădeau cateva suvite răsucite. Printre coardele iederii, incolacită intr-o imbratisare sufocantă peste fațada casei, soarele se strecura incet, in culori de chihlimbar, lovind ferestrele in plin, topindu-le. Karla se apucă de scris si isi asternu gândurile, niste caricaturi miniaturale, pe o coală care sfarsi repede, frământată de degetele femeii. A terminat de gândit, de scris, de îmbrăcat. Apoi a plecat. Canarul a tresarit din nou, chiar dacă liniștea cădea încet, ca niște petale mortuare prin cameră. Se sfârșise dar Karla mergea mai departe. Karla... era Karla, nimic nu o putea opri.
