Ce băiat
Ionel era cunoscut încă de acasă ca un copil neastâmpărat. Și era adevărat. Rupea florile, strica cuiburile păsărilor, trăgea fetele de codițe și răspundea mereu cu „tu” în loc de „dumneavoastră”. Lucia nu tolera asta. Dânsa, într-o zi, îl pârî și să vezi ce scandal ieșise. Au fost chemați și părinții la școală!
-Dumneavoastră, doamnă învățătoare, ar trebui să-l pe pedepsiți! Este un măgar.
-Eu? răspunse mirat Ionică, uitându-se lung la dumnealor. Adică, la părinți și învățătoare.
-Înțelegem. El și fratele său sunt niște neascultători.
-Noi?
-Voi! zise mama și îl luă de cot pe Ionică acasă.
De atunci, el știa că nu trebuie să te comporți urât cu ele, fetele.
