Era luna martie . O rândunică abia se întoarse din Italia . Ea zari la marginea unei gradini un ghiocel trist :
-Draga ghiocelule , de ce ești posomorât ?
-Sunt posomorât pentru că sunt singurul ghiocel din această grădină . Toate celelalte flori ; lalelele, brandușele si lăcrămioarele sunt frumoase si importante , eu însă sunt doar un biet ghiocel ! iar capul i se pleca înapoi în urma de asfalt rămasă pe solul rece .
- Să știi că ghiocelul este cea mai importantă floare a primaverii !!
Atunci , acesta își ridică capul , plin de speranță :
-Dar ce facem noi. si este atât de important .
-Voi , sldragă prieten vestesti primăvară !!
Când auzi aceste vorbe , plăpândul ghiocel simți că are un destin măreț .
Din acea zi se simți important si se făcu respectat de celelalte flori . Si se pare că micul ghiocel era ca un diamant neslefuit .
