Semnul exclamării, numit și semnul mirării, marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative. El arată astfel: „!”. Se pune, de asemenea, după interjecțiile și vocativele care exprimă stări afective și sunt considerate cuvinte (sau părți de frază) independente. Când interjecția are, în același timp, sens exclamativ și interogativ, semnul exclamării este însoțit de Semnul întrebării. Se folosește după un substantiv în cazul vocativ.