Era odata o furnica mica , dar foarte harnica . Ea cu celelalte surori ale ei au mers sa caute hrana in pasure . Era dimineata si picaturile de roua straluceau ca niste cristale . Mica furnica se temea sa nu ii cada o picatura de pe frunze pentru a nu se rani . ,, Sper sa fie totul bine '' - a spus furnica in gindul sau . Dar , dintr-o data se auzi un glas ce a salutato . Furnica a privit nedumerita in toate partile , dar na vazut nimic . Apoi si-a dat seama ca era o picatura de roua . Ele au vorbit pina s-au impreietenit . A trecut btimpul si furnica a venit seara sa viziteze picatura de roua . Ea s-a intristat . Picatura disparuse si ea nu a mai gasito . Furnica cu lacrimi in ochi a plecat inapoi spre musoroi . In a doua zi dimineata ea iar s-a dus sa vada daca picatura de roua s-a intors . Ea s-a bucurat ca a vazut-o pe frunza . Picatura de roua i-a explicat ce se intpimla cu ea cind vine ziua . Si asa furnica si picatura de roua au ramas prietene pina in ziua de astazi .
