tilul:padurea mea batrana
imi amintesc si acum padurea batrana si nestricata de om:cu copaci cu ramurile intinse spre soare care formau bolti de frunzisuri,unde lumina se cernea in ploaie deasa si calda de raze,unde pasari marunte si vopsite in diferite culori cantau in fluieraturi galgaite,ca niste violonisti in plin concert,rasunand lung intr-o dupamiaza de primavara...
Eram un copil caruia natura ii oferea comori iar duminicile cu diminetile lor de vara,care pentru mine deveneu parca mai speciale in aceasta zi,ma gaseau in padure urmarind pitigoi rotunzi cu pene cenusii si negre,sticleti cu pene de sange si multe alte pasari colorate!uneori dadeam peste cate un iepure roscat,pitit pe labe cu urechile lasate,fixandu-ma cu ochisorii lui mici ca varfurile de ace,care apoi o lua la goana,vazand un pui de om care dealtfel era la fel de inofensiv si pur ca el....
Toate aceste amintiri au ramas vii in sufletul meu,le simt ca niste miresme de flori parfumate,le simt in prezent ca si cum timpul,undeva in sinea mea,ar refuza sa mai curga!foile galbene ale anilor trecuti vor ramane in amintirea mea vesnic verzi...
asta inseamna sa fii matur!
