In padurea, primavara!
Este o dimineata dezmierdata de un vant domol. Am iesit la o plimbare intr-o padure foarte draga mie iar intrarea in acea padure era impodobita de flori care mai de care mai frumoase. Totul pare o magie a locurilor tainice , a lucrurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru uni dintre noi. Mireasma primaverii mi-a adus aminte de zilele cand eram foarte micut si veneam cu mama aici si imi arta fiecare floare si ma punea sa o miros.Doamna primavara nu a uitat nici de raul limpede care trece prin mijlocul padurii, are o culoare de un albastru de nedescris. Cateodata cand ma simt singur ma aplec spre el , imi vad reflexia si incerc sa meditez la problema pe care o am. Copacii sunt cei mai fericiti deoarece abia asteapta iesirea mugurilor si inverzirea frunzelor ce le dau o aura pozitiva. Soarele incepe sa prinda putere si sa se inalte cu razele lui stralucitoare si sa-mi lumineze calea. Usor, usor racoarea se lasa pste padure si cred ca este timpul sa ma duc acasa pentru a nu-mi supara parintii.
