Dușmanii căzură toți secerați la pământ. Aveau senzația că parcă și cerul se răzbună pe ei. Erau doborati din toate părțile, fără a avea șansa de a mai riposta. Însuși Mircea mânuia sabia cu o furie, care venea ca o vijelie asupra dușmanului. Călca dușmanul în picioare, așa cum vântul doboară în calea lui când se dezlănțuie urgia.
