Eram tare trist si pentru a ma deconecta si a-mi alunga gandurile triste am mers la muzeul de arta din Ploiesti.Cum am intrat m-a cuprins o liniste mormantala .Erau expuse tablouri pictate de pictori celebrii ,cunoscuti cu renume,dar mie mi-a atras atentia un grup de tablouri mai retras .Erau semnate cu pseudonimul Dodoc.In mijloc statea mandru un tablou cu un peisaj de toamna,ceva ce nu mai vazusem ,se potrivea cu starea mea melancolica.Imaginea ilustra cativa mestecenii imbracati in frunze aramii care erau aplecati deasupra unui rau ,aveam impresia ca acum vor cadea.Dar cerul era creat cu niste culori divine ,de la un cenusiu pal ,pana la unul intunecat.Nori plumburii evidentiau venirea ploii.Covorul de iarba era redat in degrade de verde ,maro si negru pamantiu.Nu am mai vazut asa frumusete,asa peisaj.Am stat pret de trei ore si am privit acel tablou.Mi-a rascolid gandurile,melancolia a devenit una frumoasa si am cazut intr-o visare cu ochii deschisi.Dar cel mai indrazneata idee de care am ras singur ,a fost aceea de a incerca sa redau si eu acel peisaj ,pe foaia mea de desen cu acoarelele mele.
