bunicul este fiinta care m-a crescut inca de cand eram o mogaldeata de copil.el,oferindu-mi toata afetiunea si toata iubirea,ma mustra la orice pas, ingrijorat de pericolele din fiecare zi,ce ne inconjoara.insa nu credeam ca trebuie ca la varsta de 13 ani ar trebui sa se compoarte cu mine ca cu un copil, chiar daca eram constient ca inca sunt un copil.iubeam cum spunea bancuri si cum ma ajuta la teme.uneori am fos obraznic dar ii sunt recunoscator si il iubesc
