Pot spune ca lipsa comunicarii cu familia nu prea m-a afectat multi ani copil fiind. Anii au trecut adolescenta batea la usa iar dorinta de a fi îndependent de familie crestea. Teribilismul varstei m-a facut sa intru într-un necaz iar lipsa comunicarii cu familia a facut ca eu sa ma aflu într-un mare impas. Astfel într-o zi am fost cu prietenii din bloc la o petrecere .Acolo
unii au furat un telefon mobil .A iesit un mare taraboi ,cu politie si altele.
Bineînteles au aflat si parintii m-au întrebat ce s-a întamplat dar cel mai probabil din putinele cuvinte pe care le-am spus au înteles ca as fi si eu partas la acest lucru pierzandu-si încrederea în mine.Stiam cine este faptasul .nu vroiam sa-l spun si de aici parintii au înteles ce era mai rau
ca eu sunt vinovatul.Atunci a fost momentul cand mi-am dat seama ca din cauza lipsei comunicarii cu ai mei rezultatul putea fi dezastruos pentru mine.
Încrederea avuta pana atunci in mine se clatina serios si am ales sa le spun ce s-a întamplat de data aceasta cu lux de amanunte. M-am simtit usurat
totul era altfel acum iar comunicarea si-a facut efectul în sensul ca mi s-a mai dat o sansa sa creada din nou în mine.
De atunci atat eu cat si parintii dam o mai mare importanta comunicarii folositoare în drumul meu spre maturizare .
