Un mânz este fericit dacă bea apă proaspătă, dacă mănâncă alimente
naturale, dacă respiră un aer curat, dacă nimeni nu-i vorbește răstit,
dacă doarme suficient de mult, dacă se plimbă pe câmpuri înverzite,
alături de oameni fericiți, dacă este atent la ce aude și la ce vede,
dacă învață în fiecare zi să redescopere fericirea, ca pe o melodie
încântătoare.
În felul acesta mânzul devine un armăsar bun, înțelegător,
stăpân pe colțul lui de de lume, acolo unde-și va purta mereu visurile
fericite, care vor fi numai ale lui.
