Conceptul de monarhie vasalica apare în perioada medievală, odată cu apariția societății feudale. Acest termen de referă practic la o oarecare relație între suzeran și vasal, ce se stabilea in urma contractului vasalic. Vasalul era obligat să ajute pe suveran atât pe cale materială cât și militară, să îi ofere sfat și să îi rămână credincios. Suzeranul ii acorda în schimb protecție, împrumuturi bănești și avea obligația de a-i căsători copii vasalului.
