👤

Raurile din tara noastra,grupate pe regiuni ! Repede maine am test!


Răspuns :

Apele interne. Umiditatea insuficientă, relieful de câmpie şi podiş şi alţi factori fizico-geografici explică rezervele modeste ale apelor Republicii  Moldova.

Râurile. Râurile aparţin bazinului Mării Negre. Predomină râurile mici. Dintre cele mai mari sunt fluviul Nistru (1352 km, pe teritoriul ţării – 657 km), râurile Prut (976 km, pe teritoriul ţării – 695 km), Răut (286 km), Bâc (155 km), Botna (152 km), Cogâlnic (243 km, pe teritoriul ţării – 125 km), Ialpug ş.a. După specificul său râurile pot fi grupate astfel: râurile bazinului Nistru, râurile bazinului Prut şi râurile sudice ce se varsă în limanele dunărene sau în cele ale Mării Negre.

Sursele principale de alimentare ale râurilor sunt zăpezile şi ploile, rolul apelor freatice fiind cu mult mai redus. Acest mod de alimentare cauzează nivelul maximal al râurilor primăvara. În anotimpul de vară, cu căderea ploilor torenţiale, nivelurile râurilor, îndeosebi ale celor mici, se pot ridica considerabil, provocând uneori inundaţii catastrofale.

Lacurile. Pe teritoriul ţării noastre se găsesc puţine lacuri naturale. Dintre acestea majoritatea lor sunt lacuri din luncile râurilor Prut (Beleu, Rotunda, Foltane),  Bâc, Cahul, Cuciurgan. Este mare însă numărul de lacuri (peste 3500) antropice, construite pentru alimentarea cu apă a hidrocentralelor, pentru irigaţii, pescuit, nevoile de apă ale industriei şi ale aşezărilor omeneşti. Lacuri mari şi centrale hidroelectrice au fost amenajate pe r. Prut (Costeşti-Stânca) şi pe r. Nistru (Dubăsari).

Apele subterane. Ca şi apele de suprafaţă cele subterane au o importanţă majoră în activitatea omului dar rezervele lor de asemenea sunt reduse. Un rol important, dintre aceste ape, revine apelor freatice care servesc în aprovizionarea cu apă potabilă a majorităţii populaţiei rurale.

Apele subterane de profunzime, cu un regim mai constant, în raport cu cele freatice, uneori sunt mineralizate, având calităţi curative (Cahul, Camenca, Varniţa ş.a.).

În Moldova se mai află peste 2200 de izvoare cu apă naturală. Circa 20 depozite de ape minerale cu peste 200 izvoare de apă au fost identificate şi explorate. Cele mai valoroase se consideră apele minerale care conţin componenţi curativi ca sulfurile, iodurile, bromurile, borul şi radonul. Cît priveşte valoarea lor terapeutică, apele minerale ale Moldovei sînt analoage cu bine cunoscutele în toată lumea Karlovî Varî din Cehia, Borjomi din Georgia şi Essentuki-17 din regiunea Caucazului de Nord a Federaţiei Ruse.

Apele interne. Umiditatea insuficientă, relieful de câmpie şi podiş şi alţi factori fizico-geografici explică rezervele modeste ale apelor Republicii  Moldova.

Râurile. Râurile aparţin bazinului Mării Negre. Predomină râurile mici. Dintre cele mai mari sunt fluviul Nistru, râurile Prut, Răut, Bâc, Botna, Ialpug ş.a. După specificul său râurile pot fi grupate astfel: râurile bazinului Nistru, râurile bazinului Prut şi râurile sudice ce se varsă în limanele dunărene sau în cele ale Mării Negre.

Sursele principale de alimentare ale râurilor sunt zăpezile şi ploile, rolul apelor freatice fiind cu mult mai redus. Acest mod de alimentare cauzează nivelul maximal al râurilor primăvara. În anotimpul de vară, cu căderea ploilor torenţiale, nivelurile râurilor, îndeosebi ale celor mici, se pot ridica considerabil, provocând uneori inundaţii catastrofale.

Lacurile. Pe teritoriul ţării noastre se găsesc puţine lacuri naturale. Dintre acestea majoritatea lor sunt lacuri din luncile râurilor Prut (Beleu, Rotunda, Foltane),  Bâc, Cahul, Cuciurgan. Este mare însă numărul de lacuri (peste 3500) antropice, construite pentru alimentarea cu apă a hidrocentralelor, pentru irigaţii, pescuit, nevoile de apă ale industriei şi ale aşezărilor omeneşti. Lacuri mari şi centrale hidroelectrice au fost amenajate pe r. Prut (Costeşti-Stânca) şi pe r. Nistru (Dubăsari).

Apele subterane. Ca şi apele de suprafaţă cele subterane au o importanţă majoră în activitatea omului dar rezervele lor de asemenea sunt reduse. Un rol important, dintre aceste ape, revine apelor freatice care servesc în aprovizionarea cu apă potabilă a majorităţii populaţiei rurale.

Apele subterane de profunzime, cu un regim mai constant, în raport cu cele freatice, uneori sunt mineralizate, având calităţi curative (Cahul, Camenca, Varniţa ş.a.).