Cerul ce candva era senin acum devenise innorat dar asta nu ne poate intrerupe jocul. Un baschet jucat in 10, fiecare aratandu-si abilitatile de sportiv ne atrage din ce in ce mai mult , devenind fani. Cateva picaturi cad incet si dabea acum ne dam seama ca o sa ne udam daca mai stam mult fiind o distanta mult prea mare pana acasa. Alergam spre statia de autobuz pana nu devine o furtuna si ne urcam imediat in autobuzul ce venise.
Drumul pana acasa a fost linistit, evitand furtuna ce s-a format si incerc sa ii gasesc pe toti ca sa mergem la mine acasa. Suntem 9 desi trebuia sa fim 10.
-Alex lipseste. Spun tare atragand atentia tuturor. Copii se mira si imi dau seama ca am uitat 2 lucruri in parc. Cred ca lui Alex ii pare bine ca e singur acolo impreuna cu mingea.
:))) e groaznic :))
