Eram la scoala.Soarele stralucea puternic,incalzind pamantul.
In curtea scolii am zarit niste oameni,plantau un pomisor.Am fugit entuziasmata inspre ei.Copacelul era firav,cu crengutele aplecate usor inspre iarba ascutita a pamantului,cate o frunzulita verde era agatata pe ramurele plapande.
M-am uitat inspre cer,soarele parea sa se uite inspre pomisor..parea..uimit..vazand o noua fiinta pe pamant..gandindu-se la ce prieteni buni vor fi..Era liniste..o liniste mare,cand..pasarelele au intrerupt-o.Erau vesele si zburau peste tot.
O raza a soarelui se asezase pe crenguta copacului..Copacul se simtea minunat..Si se bucura,se bucura si se tot bucura,se bucura pentru ca exista.
Vantul adia usor,leganand frunzulitele pomisorului,miscand lin fiecare firicel de iarba..se lasau purtate de vant.O liniste patrunse din nou..Plecand spre clasa,ma gandeam la copacel si Soare..
