''Toiagul Pastoriei'' este o piesa de rezistenta a lui Ion Druta, reconfirmind aplecarea lui spre structurile baladesti si spre parabola moderna. Prozatorul s-a consacrat ulterior unor specii de mai larga respiratie, dupa care a revenit iarasi la sugestivitatea nuvelei si a nuveletei. Aparitia ''Toiagului'' inseamna deci continuarea unui program artistic, a unor referinţe afirmate anterior. Scrisă în 1984 şi publicată cîţiva ani mai tîrziu în ‘’Literatura si arta’’, lucrarea a ramas fara ecoul critic meritat si e pacat, pentru ca s-au conturat in ea citeva din ideile lui despre viata si om. Citind "Toiagul Pastoriei", raminem uluiti de simplitatea subiectului,cu toate atributeleambiguitatii ; plin de cotituri imprevizibile, subiectul este totusi simplu- continutul lucrarii ar putea incapea in citeva fraze: a fost o data un pastor care,Totusi, reala avergula a textului si sensurile lui adevarate sunt mai largi si ar fi greu sa fie intelese fara insistente si dezghiocari analitice. Conflictul: omul si destinul; omul si timpul; omul si oamenii. Subiectul: traseul unui destin. Subiectul are un bogat plan subtextual, cu implicari etice adinci- in acest plan trebuie cautate sensurile. Perioada: succes sper ca team ajutat...
