Poezia >>Toamna la miorcani<< de Ion Pilat debuteaza cu descrierea unui peisaj de toamna in care toti se pregatesc de plecare si totul asteapta o schimbare. Poetului ii lipsesc anii tineretii facandu-l sa priveasca cu nostalgie la ''pasii tineretii'' si la ''umbra...de altadata'' si adreseaza o intrebare retorica din care reiese devotamentul pe care l-a avut pentru patria sa ''Cine m-a legat de mine, de moșie și de sat ?'' Poetul se foloseste de toamna pentru a compara trecerea timpului, trecerea anilor si a tineretii lui pe care nu le mai poate recupera si se pregateste pentru sfarsitul vietii, precum si toamna stoarce viata din intregul tinut . Autorul insuseste acestui anotimp o putere divina, puterea de a aduce impreuna cerurile de pamant prin legatura mortii ''Toamnă, care legi prin moarte cerurile de pămînt'' ceea ce ofera poeziei o aura sumbra insotita de rugamintea de a i se ingadui sa nu fie uitat, sa fie pus undeva ''Fie-ți milă de făptura mea de om, și fă să fiu
- Pe sub nuci, lîngă femeie, lîngă fată, lîngă fiu'', aceasta fiind ultima dorinta a poetului si ultimul sau vis ''Binecuvîntarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.''
Ca o concluzie, putem spune ca autorul vorbeste de fapt despre toamna vietii sale, despre apusul tineretii lui, toamna fiind infatisata si asemeni unei divinitati ce are puterea de a da sau de a lua viata .
