Voi face după modelul care mi l-a oferit profesoara mea:
Titlul poeziei este alcătuit din 2 substantive,primul fiind un determinat,"ortografia" la cazul nomimativ,iar cel de al doilea,un determinativ la genitiv.Sensul de dicționar ale substantivului "ortografie" este: "Ansamblu de reguli proprii unei limbi individuale, ce stabileste scrierea corecta a cuvintelor".Raportand titlul cu elementele sale componente din campul său semantic,prezente în poezie cum ar fi:"virgula" "punct" "semn de exclamare" "semn de întrebare",titlul îsi descoperă semnificatia.In viziunea eului liric,iubirea un sentiment axial ,nu are nevoie de legi,se bazeaza pe un singur principiu,dar are reguli ce o modelează,o fac perfectă,o luminează.Iubirea nu are nevoie de legi matematice,ce sunt insensibile,ce nu pot caracteriza un sentiment atat de profund.Materii concrete,ce se bazează pe seci formule,nu pot descrie acest sentiment unic.Iubirea are un anumit fel de a fi scrisă,de-a fi explicată,expusă,înțeleasă.Ortografia unei limbi înfrumusețează o expunere chiar și o exprimare formală pe o coală de hârtie,îi conferă un iz plăcut,inteligent si grațios.Dacă iubirea are ortografie,putem spune că e o limbă.Nu există cursuri pentru astfel de limbă.Fiece om o învață si o percepe in felul sau.Insa,ortografia iubirii trebuie invatata!Aceste semne de punctuatie sunt virtuți si calitati ce stau la baza iubirii.Nu pot fi schimbate.Virgula e virgula,o invitatie la o noua aventura.Punctul e punct,o simpla exprimare a purului sentiment,fara adăugiri.Două puncte:enumerația unui sir de momente amețitoare dar placute.Semnul de exclamare nu cere explicații e doar :Te iubesc!iar punctele de suspensie asteapta o soapta ,o măgulitoare soapta...te ador..o scurta soapta..
Sper că te-am ajutat..
