O plimbare cu prietenul meu prin padurea de langa casa bunicilor mi-a facut vacanta de neuitat. Bulgarele de aur se ridica pe cerul limpede ca lacrima si trimite sageti printre crengile copacilor. Încep a rasuna
mii de glasuri .de ciripituri,de triluri,si de ecouri ale pasarilor. La un moment dat o veverita ca un ghem de blanita de culoarea unei flacari si coada stufoasa adusa pe spinare ,cu ochii ca doua boabe de lacrimi se furiseaza pe o creanga subtire a unui copac.Face o saritura ca si cum ar zbura prin aer.Din salcami se scututra o ploaie de miresme iar din iarba verde proaspata si frumos mirositoare iese un gandacel cu mustatile de ata ce îsi moaie trupul într-un strop de roua. Niste ochi ne priveau cu insistenta si descoperim o caprioara cu botul mic si catifelat care simtindu=ne îsi azvarle picioarele ,în salturi îndraznete si dispare ca o naluca.
Am mai fost într-o padure dar acum am ramas cu o impresie de libertate ce este noua pentru mine fiindca s-a trezit în mine dorinta de a mai reveni pentru a petrece si altfel o vacanta.
