Intr-o diminiata insorita de vara,plecasem cu tata si restul familiei pe o pajiste, mare si verde .Intr-o parte de lunca se zarea ,un verde aprins si inalt,nu trecura multa vreme si-am pierit din ochii parintilor, inaltul verde nu era departe de unde ne-am asezat noi ,si am mers fuga pana cand am ajuns in pragul padurii.
Nu stia nimeni ca eu plecasem fara stire.Am intrat in acel plaman al planetei si ma conduceam de ciripitul pasarelelor ce cantau in cor, pe ramurelele copacilor ,cu coroane mari si verzi, plini cu fel de feluri de fructe. Era ,ca o bucatica, rupta din rai , cand eram ,acolo simtiam ca sunt ca intr-un vis ,ce mi-as fi dorit sa nu se termine niciodata.
Sper ca ti-am ajutat!!!:).
