Era primavara.
Cerul era zglobiu si vântul avea un glas ametitor , insa dintr-o data a început să plouă. Din cauza ca nu am putut merge afara am decis să stau în casă și să trag un somn lin. In timp ce dormeam am inceput sa visez despre un vazduh limpede pe marginea neclintita unde se afla o fântână din care se auzeau soapte dulci si un glas tanguios înecat în pace adanca. Cand mam trezit aveam pe pat un buchet de trandafiri ibraji si o carte pe care scria inima fulgerătoare.
Eu nu am stiut daca erau pentru mine asa ca i am lăsat acolo.
A fost o zi foarte interesanta.
