Trăim din iluzia unei bunestări fictive, care ne goleşte sufletele şi ne face să uităm cele mai sfinte lucruri care le avem…ne renegăm ţara, familia.. uităm generaţiile ce au fost înaintea noastră şi lupta lor pentur noi, uităm idealurile care ar trebui să le urmăm cu desăvârţire şi vrem un viitor mai bun în o degradare totală…e adevărat că acolo suntem apreciaţi, pentru că suntem unici, speciali şi cu un cap pe umeri care nu stă doar de dragul de a sta, dar trebuie să ne gândim bine înainte de a face un pas mic pentru noi, dar mare pentru poporul nostru… ar trebui să reflectăm bine ce şi cum facem..nu la dreapta, nu la stânga, ci la mijloc, aşa cum ne este predestinat să fim, mereu la răscruce, mereu în toiul celor mai aprige evenimente şi mereu calzi, ospitalieri şi primitori.. trebuie să ne păstrăm valorile şi să nu fugim după idealuri şi vise străine nouă… trebuie să ne modernizăm, dar nu trebuie să uităm ceea ce a fost cândva,trebuie să ne păstrăm ca entitate… trebuie să fim nişte ” păpuşi ” ultra-moderne care se dirijează singure şi nu ascultă ceea ce le spun alţii.. trebuie să fim Noi Înşine…
Căci cât trăim pe acest pământ, MAI AVEM UN LUCRU SFÂNT!
