Răspuns :
Răspuns:
a-i trece prin minte- a se gândi
a se lăsa noaptea- a se înnopta
a nu se da bătut- a nu ceda
Explicație:
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea , existența, starea, trebuința necesitatea sau dorința.
Clasificare
După înțeles și predicativitate
verbe predicative (au înțeles de sine stătător și formeaă singure predicat verbal)
exemplu: Elevul citește poezia.
2.verbe nepredicative (nu au înțeles de sine stătător și nu formează singure predicat)
a.verbe copulative (nu au înțeles de sine stătător și intră în alcătuirea unui predicat nominal)
verbele copulative sunt:
- a fi: El este frumos.
- a deveni: El a devenit doctor.
- a ieși: Mihai a ieșit pădurar.
- a ajunge: Maria a ajuns medic.
- a se face: Ea s-a făcut arhitect.
- a însemna: El înseamnă totul.
- a părea: Ea pare bolnavă.
- a rămâne: El a rămas neschimbat.
- a se naște: Românul s-a născut poet.
b. verbe auxiliare ( nu au înțeles de sine stătător și intră în alcătuirea unor timpuri verbale)
- a avea: Eu am văzut un avion.
- a fi: El ar fi cântat la spectacol.
- a vrea: El nu va veni la noi.
După formele personale
- verbe personale (care au forme pentru toate persoanele)
- verbe impersonale ( ca înțeles acțiunea lor nu poate fi atribuită unei persoane)
exemplu: a tuna, a fulgera, a ploua, a se însera;
! verbele care se referă la acțiuni pe care nu le fac anumite persoane , ci ființele necuvântătoare, se numesc unipersonale
exemplu: latră, gâgâie, cotcodăcește
Expresiile verbale impersonale sunt construcții alcătuite dintr-un verb copulativ și un adverb sau o locuțiune adverbială:
- este usor, este necesar, este de mirare, pare cu neputință
Verbul cunoaște două mari categorii de moduri:
A. Moduri personale/predicative
• Indicativ
• Conjunctiv
• Condițional-optativ
• imperativ
B. Moduri nepersonale/nepredicative
• Infinitiv
• Gerunziu
• Partipiciu
• Supin
Indicativul - exprimă o acțiune sigură, reală, adevărată. Are următoarele timpuri:
1. prezent: scriu, mănânc;
2. imperfect: scriam, mâncam;
3. perfect simplu: scrisei, mâncai;
4. perfect compus (se formează cu auxiliarul verbului „a avea” + participiul verbului ): am scris, am mâncat;
5. mai mult ca perfect: scrisesem, mâncasem;
6. viitor (se formează cu auxiliarul verbului „a vrea” + infinitivul verbului): voi scrie, voi mânca;
7. viitor anterior (se formează cu auxiliarele „a vrea, a fi” + participiul verbului): voi fi scris, voi fi mâncat;
8. viitorul popular: o să scriu, o să mănânc;
Conjunctivul- exprimă o acțiune posibilă, realizabilă.
! se recunoaște după conjuncția „să”, care însoțește verbul.
Are două timpuri:
1. prezent: să scriu, să mănânc;
2. perfect ( se formează cu auxiliarul verbului „a fi”+participiul verbului) să fi scris, să fi mâncat;
Condiționalul-optativ - exprimă o dorință a cărei realizare depinde de o anumită condiție. Are două timpuri:
1. prezent (se formează cu auxiliarul „a avea” + infinitivul verbului): aș scrie, aș mânca;
2. perfect ( se formează cu auxiliarele „a avea, a fi” + participiul verbului): aș fi scris, aș fi mâncat;
Imperativul - exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn.
Are numai timpul prezent.
Are numai persoana a II-a, singular și plural.
1. forma afirmativă: scrie! scrieți!
2. forma negativă: nu scrie! nu scrieți!
forma negativă de la persoana a II-a se alcătuiește prin adăugarea adverbului de negație, nu la forma de infinitiv a verbului.
B. Modurile nepersonale:
Infinitiv- arată numele actiunii
Este însoțit de prepoiția „a”
1. forma scurtă: a scrie, a mânca;
2. forma lungă (obținută prin derivare cu sufixul -re): scriere, chemare;
Are două timpuri:
1 prezent: a scrie, a mânca;
2 perfect: a fi scris, a fi mâncat;
Gerunziu - exprimă împrejurarea în care se săvârșește o altă acțiune.
formele verbelor la gerunziu se termină în: -ând, -ind
ex: scriind, mâncând
Participiu - exprimă o acțiune terminată și suferită de o ființă sau dde un lucru, având valoare de adjectiv.
ex: scris, mâncat.
Supin - exprimă o acțiune ce urmează să fie realizată
Se formează din participiul masculin, singular precedat de prepozițiile: de, după, la, pe, pentru;
ex: de memorat, de transcris;
Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care au sens unitar și țin locul unui verb.
exemplu: a băga de seamă, a lua-o a sănătoasa, a avea loc, a-și aduce aminte
Caracteristicii:
- au în alcătuirea lor, în mod obligatoriu, un verb predicativ
- cealaltă parte componentă este un substantiv, precedat sau nu de prepoziție
- ca și verbele, locuțiunile verale pot fi personale : a lua parte, a se da de-a rostogolul, sau impersonale: a-i părea rău, a-i părea bine
- flexiunea locuțiunii este dată de verb, iar celălalt termen îi dă sensul
- apar la toate cele trei diateze
- au, în general, aceleași funcții sintactice ca și verbele
Salutare!
Trebuie să cunoaștem faptul că:
◘ Locuțiunile verbale/expresiile funcționează unitar ca un verb.
◘ Locuțiunile verbale/expresiile pot avea ca sinonim un verb.
Def. Sinonimele sunt cuvinte sau expresii/locuțiuni ce au formă diferită și înțeles identic sau asemănător/parțial.
Sinonime identice:
◘ cupru = aramă
◘ stea = astru
Sinonime asemănătoare sau parțiale:
◘ mare ≈ uriaș
◘ mic ≈ minuscul
Exercițiul tău:
Găseți verbe care pot înlocui următoarele expresii:
- a-i trece prin minte = a-și aminti
- a se lăsa noaptea = a se întuneca, a se însera
- a nu se da bătut = a îfrunta, a persevera
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!