Era spre safrsitul veri ... Soarele nu mai era asa de puternic ca la mijlocul veri.Acum doar zambea nu mai radea ca acum cateva luni ! Era inspre culcare , era ca o minge galbena de foc ca o portocala ca o lamaie foarte foarte bine coapta ! Era trist. Isi dadea seama ca se apropie iarna ca nu va mai straluci ca altadata ! Era vesel ca nu mai parle totul si nu mai trebuia sa se cinuie sa dea caldura ! Nici el nu stia cum era ! Era intr-o stare de melancolie ! Pasarile peste cateva zile trebuiau sa plece la asta se gandea el in drumul sau inspre culcare ! Ceru incet incet se intuneca venea regina noptii , luna ! Ce frumos suna cand spui a apus soarele! Dar nimeni nu stie ca gandeste el ! S.a culcat numai mareata luna sta pe gerul licaitor de stele !
