Pentrul faptul ca nucul este un copac care traieste în jur de 150 de ani poetul transforma acest nuc din gradina copilariei
lui într-un martor la multe evenimente din viata lui: satul în care s-a nascut, verile copilariei lui pline de rasetele copiilor, viata si moartea parintilor si a batranilor din sat.Poetului îi pare rau ca acele vremuri au trecut si odata cu ele si satul copilariei lui a ramas pustiu fara copii si fara parinti si bunici.Horele si chiotele tinerilor îi lipsesc si poetul îl întreba pe nuc daca îsi mai aduce aminte toate astea ca doar le-a vazut fiindaca acestea s-au întamplat cand si el era un falnic nuc din vremuri vechi. Acei copii s-au facut mari si au plecat, cei batrani au murit, casa parinteasca s-a daramat dar NUCUL tot acolo este asteptand poate alte generatii care sa stea la umbra lui.
