Ma aflam intr-o cursa nebuneasca, cu parintii mei, spre localitatea bunicilor, unde era un incendiu de vegetatie care le ameninta casa. In goana mare, am observat, la un moment dat, pe drum un morman mic si miscator... Am reusit sa opresc la timp,, inainte de acel morman. Am ramas fara cuvinte... Era un pui de catel, iar alaturi o catea care il lingea necontenit... Cred ca era mama lui !!! Aveam impresia ca a cazut cerul pe mine !!! Asemenea solidaritate si iubire nu mai vazusem in viata mea ! Tatal meu fiind medic veterinar, a reusit sa resusciteze micutul, dupa care a chemat politia animalelor. A fost totul perfect, iar cand am ajuns in satul bunicilor, de asemenea.
