Dar pe când ciobanul, ştergându-şi sudoarea cu dosul mâinii, de pe frunte, aducea poclada s-o pună pe sărmanul d o b i t oc. Am sărit de pe mâna ciobanului pe spinarea măgarului şi mi-am făcut locuşor sub o încreţitură a poclăzii, tocmai cât îmi trebuia să fie pe largul meu.
- O să stau la umbră, m-am gândit, iar ciobanul încărca mereu.
