Conform acestei teorii biosfera
este regiunea de răspândire a vieții pe Pământ, iar mai exact -
învelișul viu al Pământului, ale cărui structură, compoziție și
energetică au fost constituite, în principal, prin activitatea din
trecut și din prezent a organismelor vii.
Limita superioară a biosferei cuprinde troposfera și partea inferioară a stratosferei,
iar cea inferioară - fundul oceanelor și stratul de pământ până unde a
pătruns organismele vii. Principala sursă de energie ce asigură
activitatea vitală a biosferei este Soarele.
Odată cu apariția și dezvoltarea societății umane, biosfera trece într-o nouă etapă de dezvoltare numită noosferă,
care se datorează activității conștiente a omului. A dirija procesele
naturale înseamnă nu atât a modifica starea ecologică generală la care
s-au adaptat plantele, animalele și omul, ci dimpotrivă, înseamnă a
menține și a ameliora condițiile naturale de existență a organismelor
vii. La rezolvarea acestor probleme trebuie să participe, după cum a
arătat V. I. Vernadschii, oamenii de pe întreaga planetă.
