O adiere de vânt atinge timpul doar pentru a-i sufla să se oprească pe vârf de munte şi să-şi alunge minutele din fața răsăritului. O capră neagră țintuieşte cu privirea orizontul, apoi coboară spre valea satului pe o potecă pietruită din care susură timid un firicel de apă. Păsări negre bat orizontul şi ciripesc o veste luată din zbor de pe buzele oamenilor: miez de pâine în prag de seară va aştepta ca îngerii să se servească pentru a proteja întregul sat de duhuri rele. Clopotele bisericii vor răsuna departe cu ecou în diminețile ce vor urma, alinând din întristarea iernii ce tocmai s-a despărțit de brazii falnici şi de vietățile ieşite din lunga hibernare.
Va fi curând o mare sărbătoare, iar flori gingaşe vor deschide ceremonia sosirii primăverii. Minutele o iau din loc pentru ca Zâna florilor să nu întârzie, iar voia bună să se aştearnă în casele celor care serbează noul veşmânt plin de culori al satului.
