Toamna bine ai venit
Astăzi o adiere parfumată a vântului mi-a trecut printre pletele mele făcându-se să se-nvolbure ca o mare. Soare mângâie pământul amorțit trezindu-l. Frunzele de crengi se dezlipesc căzând pe jos făcând mari grămezi aurii. Unda străvezie mă copleșește ducându-mă într-o stare blajină.
Mă îndrept spre mare unde valurile se ciocnesc de pietrele de pe mal. Undele blânde ale apei erau supărate, deoarece au rămas singure printre atâtea valuri puternice. O albină cu aripi de borangic ducea o luptă imposibilă cu apa. Norocul ei că eram eu prin trecere și am putut să o salvez la timp.
Lacrimile unde ale lui septembrie udă pământul, iar eu grăbesc pasul pentru a ajunge mai rapid acasă. Salcâmii la poartă se-ndoaie de la vântul puternic care aproape îi dărâma. A! Acum mi-am adus aminte. A venit toamna.
