Spre pamant
Printesa Imparatiei Norilor decide sa viziteze pamantul. Sigura pe sine, incaleca pe armasarul tatalui sau si porneste spre pamant.
Coama de aur a armasarului straluceste in bataia soarelui. Printesa e nelinistita asa ca-si intreaba calul daca nu cumva tatal sau vine dupa ea pentru a o opri. Calul ii raspunde ca are si el un astfel de presentiment si ar fi mai bine daca s-ar opri la casa unei vechi prietene, ca sa-i ceara o potiune ce-i va face invizibili. Zis si facut! Cei doi ajung la casa cu pricina. De unde stiu eu asta? Pai... eu sunt acea prietena a armasarului auriu.
Incalec pe magarusul meu de argint, le dau potiunea magica si pornim spre pamant toti fericiti. Printesa sare in sus de bucurie cand atinge pamantul, admira florile si mangaie animalele. Eu incalec pe magarus din nou si ma intorc acasa pentru a scoate tartele puse mai devreme in cuptor.
Si-am incalecat pe un magarus argintiu in forma de capsiuna si v-am spus, dragi copii, o MARE MINCIUNA!
Sper sa-ti placa si spor la scris!
