Teatrul este o arta speciala, in interiorul careia isi dau mana mai multe forme de expresie, dizolvandu-se astfel granitele dintre literatura, muzica, dans, pictura etc. Desi timpul nu i-a alterat foarte mult specificul originar, teatrul a cunoscut, totusi, schimbarile impuse de insasi evolutia omului si a societatii.
Consider ca arta spectacolului trebuie sa fie veche si noua in acelasi timp, gasind cele mai bune modalitati de a se adapta timpului fara a se nega pe sine.
Pe de o parte, este important ca autorii, regizorii si actorii sa fie conectati la realitatile prezentului: dramaturgul sa abordeze subiecte inspirate din viata oamenilor de azi, iar regizorul si actorii sa accepte spatii si limbaje neconventionale. Un model in acest sens ar putea fi cinematografia, domeniu in care schimbarile sunt mult mai pronuntate.
Pe de alta parte, insa, este important sa pastram datele esentiale specifice unui spectacol: scena, decorul, spectatorul, textul, aplauzele. Cred, de aceea, ca „teatrul pe Skype'' esteo practica experimentala si izolata, care nu ar trebui generalizata, pentru ca spectacolele de teatru au ramas, in zilele noastre, unul din putinele lucruri care ne fac sa abandonam ecranul calculatorului.
In concluzie, oricat de mult am pretui tehnologia, ar trebui sa o introducem cu masura in realizarea spectacolelor de teatru.
