Intr-o zi de vara, admiram peisajul dealurilor de la balconul casei mele de la bunici.
Si, stand si contempland privelistea, imi aduc aminte ca peste patru zile este ziua mea. Am inceput sa-mi fac planuri, sa ma gandesc la cat de importanta va fi acea zi si m-am gandit sa dau o petrecere si sa invit cativa prieteni.
Am contactat toata lista si toti mi-au confirmat prezenta.
Am inceput, de asemenea, sa-mi aleg tinuta si sa ma gandesc cum o sa-mi fac parul, ca restul fetelor, desigur si, pana la urma, am reusit sa gasesc o tinuta si o coafura specifica mie.
Zilele treceau asa greu si eu am inceput deja sa decorez camera.
Ziua cea mare a sosit, iar toti prietenii mei au venit sa celebreze ziua mea de nastere. Toti mi-au cumparat cadouri si unii chiar au incercat sa faca ei ceva simbolic, lucru care a fost apreciat foarte mult de mine. Insa un singur cadou m-a facut sa plang si anume cel al bunicii mele, care mi-a adus un catelus mic si alb. I-am pus numele Zorro, intrucat era foarte curajos si plin de viata, iar acela e un cadou de neuitat, pe care o sa-l pretuiesc mult timp de acum inainte.
