In timp ce Imperiul Roman de Rasarit- Imperiul Bizantin se mentinea cu o constanta forta, Imperiul Roman de Apus se dezmembra sub puterea barbarilor.
Multa vreme aceasta perioada cuprinsa intre 400 si 1400 a fost vazuta ca o perioada cruda, cuprinsa intre doua mari civilizatii: cea a Renasterii si civilizatia romana.
De aceea aceasta perioada a fost numita Evul Mediu.
Arhitectura romanica
In secolul al XI-lea, Europa incepe sa se contureze asa cum o vedem noi astazi.
Nobilii, mari proprietari de pamanturi, au inceput sa-si construiasca castele fortificate, construite pe inaltimi si inconjurate de ziduri puternice si de santurii pline cu apa.
Elementul central era donjonul, care era la randul sau o constructie fortificata, putand oferii stapanului posibilitatea de locuire.
Insa cel mai important si reprezentativ element de arhitectura era bazilica, de proportii considerabile, construita din piatra.
Ea este compusa dintr-o nava centrala si doua sau patru nave laterale despartite intre ele prin stalpi.
In partea de est ea are intotdeauna o absita care adapoteste altarul.
Stalpii care despart navele sunt masivi si capiteluri variate, cu decoratii sculptate geometrice sau florale.
Sculptura romanica
Sculptura romanica reia tehnica sculpturii in piatra, care disparuse aproape in secolele anterioare.
Acest fapt este unul dintre cele mai importante realizari ale artei romanice.
Numeroase reliefuri sculptate in piatra decoreaza exteriorul bazilicilor; locurile preferate de artisti pt creatia lor sunt portalurile bisericilor, un element decorativ important al fatadei.
Subiectele tratate de sculptura romanica sunt religioase, cu personaje conventionale, hieratice.
Concluzie
Arta romanica se dezvolta intre secolele XI-XIII in statele feudale ale Europei occidentale.
Principalul domeniu de manifestare a acestei arte este arhitectura, cu doua mari programe: castelele fortificate si bisericile de tip bazilica.
Sculptura si pictura sunt subordonate arhitecturii, avand un rol mai mult decorativ.
Starea de incertitudine si razboi care domnea in epoca, ca si alti factori de natura artistica determina o anumita masivitate a creatiilor, carora le lipseste supletea si naturaletea.
