Odata intrati in vacanta,eu impreuna cu cativa colegi,am hotarat sa mergem in padurea de la marginea orasului.
Se spunea despre aceasta ca este bantuita.Tuturor ne-a fost frica insa cea care a avut curajul sa mearga fara a crede in superstitiii a fost Ioana.Odata ajunsi acolo,baietii sareau unul in bratele celuilalt,iar fetele incepusera sa aibe curaj.Spre seara s-a dovedit ca aceasta padure nu este bantuita cum spun cativa oameni,apartinand aceluiasi oras.