E primavara . Soarele se uita cu un zambet stralucitor la toata natura. Razele lui puternice , calde si aurii care trag cu mingi de foc asupra pamantului , da viata florilor si a firicelelor plapande de iarba. Copacii infloresc. MIhai , un baiat cuminte , a mers singur intr-o zi in padure , fara parinti. S-a intalnit cu o ciocarlie care l-a intrebat>
- Ce cauti aici baiatule ? Te-ai ratacit?
- Nu . Eu am venit.
- Esti curajos vad.
-De ce?
- Esti singurul copil care vorbeste cu mine. Tuturor le i-e frica . Iti multumesc. De aceea te voi rasplati .
- Multumesc mult!!!
- De ce ai nevoie?
- Sa ma duci acasa. Chiar m-am ratacit.
- Prima oara zisei ca nu te-ai ratacit. De ce toata lumea ma minte?
- Nu te supara. Asa sunt copii . Copiilor le e frica de tine pentru ca esti puternic.. Ei sunt fricosi. Ei cred ca tu le poti face ceva rau , cand ei pot sa iti faca. Eu te-am mintit pentru ca sunt curajos si am curajul sa o fac si sa fiu mai tare ca tine. Nu mi-e frica ! Acum haide du-ma !
- M-ai invatat ceva important. Vrei sa fim prieteni?
- Da.
-Ia-te dupa mine.
Baiatul ajunse acasa nevatamat
