a fost odata o baba pe nume Dochia Intr-o zi, ce-i trasni babei prin cap?! Cheama pe nora-sa, ii da o ulcica de mosi si-i porunceste sa se duca sa-i aduca fragi, desi era prin luna lui Faur, cand e frig de crapa si ouale corbului. Nevasta stia moartea babei. Ia ulcica de pe laita, se imbraca bine si pleaca la padure sa caute fragi babei. Merge ea ce merge prin padure, prin troieni si omat pana la genunchi, pe un viscol de socoteai ca se prapadeste lumea si intr-un tarziu ajunge intr-o poiana. Cat cu mainile, cat cu niste bete, cat cu picioarele, da omatul la o parte sa vada, n-a gasi cativa fragi
