Era ora cinci dimineata sorele rasarea..Razele sorelui se ascundeau dupa deal.Incet ls orizont o lumina se strecora printre aburii usorii cenusii.Este ca un val difan,fluturind peste cerul ce se lasa mingieat.L margine de lume ,acolo unde cerul,este cu pamintul infratit,lumini rosiatice danseaza esind parca dintr-un foc vesnic.Ear pe scena cerului incepe un danas a luminii.Sageti aurii se indreapta spre umbrele noptiiDe acolo de parte mingea de foc rasare incet ca fruntea unii gigant.Un val straveziu ,tesut din fire limpezi de lumina trandafirie si cerul albastru,acopera intreg pamintul cu rasaritul sorelui.
