cândva demult trăia într un cătun o bătrânică era atât de bătrâna că nici nu își mai amintea cum o chema dar toată lumea o striga garofița pt că în tinerețe era frumoasa că o garoafa bătrânică era foarte priceputa in arta țesutului într o zi veni la ea un tânăr împărat care îi spuse că ar vrea să o ia la palat. pt a ii țese cel mai lung și cel mai frumos covor din cate existau bătrâna nici nu statu pe gânduri. și plecă la palat noapte și zi a țesut bătrâna iar când a fost gata covorul mirosea a garofița pe bătrâna nu a mai găsit o nimeni dar în curtea și în palatul tânărului împărat mirosea a flori de garofita
