Era o zi de primavara ,cer senin si ghiocei voiosi,de ce as mai putea avea nevoie ca sa fiu fericita in acest sezon.Dar dragostea mea fata de parinti ramine a fi cea mai puternica ,asa ca se le fac ziua mai buna,i-am invitat sa mergem la un picnic in padure.
Parintii mei au fost incintati,asa ca am facut un cos cu mincare si am pornit la drum.Am ajuns intr-o poiana de nedescris,un adevarat vis din care nu te mai poti trezi.Am vrut sa-mi ajut parintii cu aranjamentul sa ca m-am oferit sa string niste mure de padure pentru desert.Dar culegind mure,am auzit un freamat al padurii ,mi s-a parut straniu ,asa ca m-am oprit si am inceput sa inspectez locul,si mare mi-a fost uimirea ca in spatele meu se revarsa un riu atit de adinc la prima vedere incit am vrut sa ma balacesc in apa lui pura ca lacrima,apropiindu-ma de riu,in drepta mea am vazut o caprioara care s-a speriat de mine si a luat-o la fuga in adincul padurii.Ma simteam minunat zapada s-a topit,si natura era atit de vie incit nu-mi venea a crede ca pot sa simt aceasta placere pe propria piele.M-am intors la parinti,si le-am povestit despre caprioara pe care ma vazut-o.Am petrecut o zi minunata cu paintii mei asa ca spre seara ne-am intors acasa.
Cind am ajuns acasa mi-am deschis caietul personal si am inceput sa scriu despre padure,despre acel minunat loc si nepretuit in care m-am simtit fericita si plina de viata.Aceasta excursie va ramine mereu o amintire de care nu voi uita vreodata.
