Sub razele blânde ale discului auriu, zăpada se topește văzând cu ochii și se retrage în unghere întunecoase. Pe pârâiele cu apă cristalină și pe ochiurile line de apă ale lacurilor nu mai e nici urmă de gheață. Dinspre ele, licoarea dulce și incoloră se revarsă spre natura secătuită, insuflând prospețime și viață. Mantia albă a iernii, cândva întinsă peste întreaga natură, este acum zdrențuită, doar câteva urme albe din vechile ei haine mai există. Primăvara lucrează zi de zi, neobosită, la alungarea deplină a anotimpului zăpezilor. Firișoare mici de iarbă ridică brațele firave spre razele delicate ale soarelui, în încercarea lor de a sorbi cât mai mult din grația luminii. Izbânda noii primăveri este pe punctul să fie proclamată.
