Spre exemplu parabola fiului risipitor..
-Un părinte avea doi fii. Fiecare a primit partea lui de moştenire, dar fiul cel mic, nechibzuit fiind, şi‑a luat lumea în cap, a plecat de acasă şi a cheltuit toată avuţia în petreceri şi destrăbălare si fara sa-i pese de ce va urma crezind ca va avea toata viata bogatie.A ajuns, până la urmă, într‑o cruntă mizerie...asa mizerabil ajungind ca minca cu porcii. Cuprins de remuşcări, se întoarce acasă cu gândul că ar fi fericit dacă ar ajunge argat în casa părintească. Spre uimirea sa, tatăl îl primeşte cu mare fast si bucuros dându‑i veşminte curate şi pregătind o masă mare, pentru care a sacrificat viţelul cel gras. „Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi‑l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s‑a aflat” (Luca 15.23‑24). Fiul cel mai mare, văzând toate acestea, s‑a simţit nedreptăţit întrucât el, cu toate că fusese credincios tatălui său, nu se bucurase niciodată de atâta cinstire,insa acum fiul cel mai mic cheltuie totul si e tinut un fast doar pentru el..Lectia e că întoarcerea acasă şi recuperarea lui e un motiv de bucurie ,iar intoarcerea pacatosului care s-a crezut ca e pierdut ,e un prilej de o bucurie mai mare..
Aceasta pilda ne transmite ca pocainta nu e niciodata tirzie..dar totusi ca sa te pocaiesti trebuie sa fii sincer si sa recunosti ca esti un pacatos si vrei sa fii curatit...sper ca te-am ajutat..bafta!
