Mai tin minte ziua cand am intrat timid în clasa dar nu numai eu.Timpul cartii pe care ne necajeam urmarind cu degetul si cu priviri mirate ,litere mari întortocheate si încarligate ca niste gâza a trecut de mult. Au urmat zile ,luni ,ani de bucurii, de greseli, de reusite ,de mai putin reusite dar în acest timp am legat o prietenie adevarata cu colegul meu.....
Are o privire plina de duiosie senina invaluita în misterul ochilor albastri ca cerul ce lucesc ca doua margaritare , gene lungi ,parul balai ca razelele lunii fata ca ovalul prelung, o inima plina de bunatate,un zambet linistitor ,ager la minte si harnic,rumen la obraz,fire deschisa si sincera,iar chipul lui fericit este îmbracat într-o lumina calda.
Acesta este prietenul meu pe care îl îndragesc si cu care ma înteleg foarte bine.
