Portul național face parte din patrimoniul cultural al fiecărui popor, fiind sinteza preferințelor, a obiceiurilor și a mentalităților acestuia. În mod paradoxul, costumul popular este un fin element de distincție între diferitele regiuni, dar, totodată, reunește în linii mari trăsăturile care demonstrează apartenența noastră la același neam. Dincolo de frumusețea sa și de minuțiozitatea cu care este lucrat, acesta demonstrează trăinicia și actualitatea valorilor strămoșești, transmise de la o generație la alta. Portul popular sporește și trăirile pe care muzica folclorică le transmite în mod duios, mângăietor pentru suflet, întrucât creează auditoriului impresia reîntoarcerii într-un sat atemporal și a refugiului din ghearele a ceea ce este citadin și în viteză, potențându-se astfel o stare de liniște, de echilibru, de armonie cu adevărata noastră esență de români. Iubirea patriotică și mândria de a ne fi născut pe aceste meleaguri sunt și ele reliefate de portul tradițional. Nu în ultimul rând, acesta, prin țesătura bogată, deasă și viu colorată, denotă nu atât iscusința și hărnicia meșteșugarilor ori a artizanilor, ci îndeobște expresivitatea, diversitatea, abundența de resurse spirituale, creativitatea noastră ca popor și măiestria artistică care este probată și prin tezaurul folcloric muzical atât de valoros.
