Astazi este o dimineata insorita, vintul adie peste coroanele copacilor si fiind in vacanta m-am hotarit sa fac o excursie cu mocanita.M-am dat jos din microbuz si am ajuns la o halta mica unde citiva turisti asteptau nerabdatori venirea mocanitei.Pina acum o vazusem doar in poze si parea atit de ireal de frumoasa...In citeva minute de respirat aerul pur al muntilor, mocanita si-a facut aparitia de dupa coltul padurii.Inainte de a aparea se vedea doar fumul mocanitei brazdind cerul.Citeva pasari speriate de venirea mocanitei se agitau in zbor , parca ar fi certat-o.Mocanita era formata dintr-o locomotiva pe aburi de culoare neagra cu inscriptii rosii iar in urma se aflau citeva vagoane micute dar cochete.Am urcat nerabdatoare si m-am postat la una din ferestre.Era atit de interesant, simteam forta motorului pe aburi, puterea carbunilor care ardeau in locomotiva, zanganitul melancolic al rotilor pe sine.Era cu adevarat ireal de frumos si deosebit.Am pornit din gara si ne-am pierdut prin padurea deasa, am trecut prin poenite pline de flori care parca te imbiau sa te opresti.La un moment dat conductorul a venit si ne-a anuntat ca urmeaza sa trecem cu mocannita prin tunele sapate in piatra muntelui.Mi se parea atit de patrunzator aerul muntelui imbinat cu mirosul carbunilor arsi, fumul locomotivei care ajungea din cind in cind la fereastra mea.Totul parea ca din poveste, mi-as fi dorit sa opresc timpul in loc, atunci si acolo.Mocanita urca nestingherita pe crestele inalte ale muntelui, sus, tot mai sus oferind privirii desfatare si bucurie.Apoi am coborit lin pina in partea cealalta a muntelui oprind in citeva halte, in mici catune izolate unde parca lumea noua nu a ajuns inca.
A fost cea mai frumaosa calatorie pe care am facut-o vreodata deoarece m-am simtit prinsa de poveste.
