In poezia asta de un începe dialogul si un se termina?
Jalba lupului

de La Fontaine


Un lup scornind c-a fost prădat de hoţi,

S-a dus la tribunal ca o săgeată,

Şi-nlăturând, pe rând, vecinii toţi,

A-nvinuit o vulpe deocheată.

Iar judele, un maimuţoi,

I-a ascultat pe amândoi.

Dar ce proces! Mai mult un tărăboi!

– Înalta curte, bine luminată,

Ştiindu-vă tâlhari pe amândoi,

Vă pune cheltuieli de judecată,

Ca să vă-nveţe minte altădată.

Tu, lupule, te plângi din şiretlic,

Când nimenea nu ţi-a furat nimic.

Tu, vulpe, dă îndărăt ce ţi se cere,

De vrei să nu mai ai vro neplăcere!

Spunea judecătorul:

„Chiar când nu sunt dovediţi,

Tâlharii se cuvine să fie osândiţi!”