O intamplare in padurea inverzita
A fost odata,demult,intr-o tara indepartata,un ditamai oras. Acolo,nustiu cum,s-a nimerit sa traiasca si un urs. Cand cetatetii au aflat,l-au dus in padure. Era un mediu nou pentru el. Acolo zari muste de aur,care zburau din floare in floare,care parca iti ziceau: Ce te bagi in fata mea? Ia treci de aici!
Ursul se mira si merse mai departe. Gasi niste furnici ce misuna cu miile si ieseau din musurioul stricat,vroind sa il repare. In vazduh se simtea un miros imbatator,produs de niste flori frumoase. Ursul regreta ca nu mai venise niciodata in padure.
Dar odata,sa auzi cu urechile...Si sa nu crezi,de afara se auzea un cantec!
--- Sculati Sculati boieri mari...
Ursul se mira si spune:
--- Ce cautati aici?
--- Suntem colindatori mai Mos Martine!
--- Bine. Luati niste colacei,covrigi,ciocolate,banuti si mai cantati-mi putin. Se facu deja seara. Colindatorii au plecat. Ursul se culca
Dar,dis-de-dimineata,afara au iesit iepurasi la joaca si ursul nu putea sa doarma si se enerva.
--- Plecati! Plecati de aici! Imis tricati somnul!
Iepurasii au plecat si le-au spus mamelor.. La amiaza,ele au inceput sa il batjocoreasca pe urs,semenii lui au venit si le-au alungat. Se simtea pur si simplu...fabulos!
Nu prea apreciez atitudinea ursului,dar nici a iepurasului
