-O, Doamne, zborul acesta copleseşte!
-Te vei obişnui. Acum vino cu mine în continuare.
-Dar, doamne, lor de ce le-ai dat aripi? Îngerii aceia au aripi albe ca laptele, pline cu pene fine şi câte o aură aurie, ca un lan de grâu în lumina soarelui, deasupra capului!
-Ei sunt îngeri care au ales să vină cu mine pe calea Binecuvântării.
-Vai, Doamne, dar vreau şi eu să vin pe calea Binecuvântării!
-A! Tu când erai un om pe Pământ nu voiai să alegi calea Binecuvântării. Ai ales calea minciunii, laudei şi a răului. Nu ai avut credință în Mine. Acum eşti doar un biet suflet, care va zbura mereu în neant.
-Aaa! Te rog, doamne! Of, am obosit, sunt slăbit! Te rog, primeşte-mă în împărăția Ta! Promit că voi urma calea cea bună şi că îi voi îndemna şi pe cei de pe Pământ să o facă!
-Bine. Te voi lua cu mine, pentru că văd că tu chiar îți doreşti să fi un suflet bun.
